Gălbiorii

Cantharellus Cibarius

Gălbiorii (sau bureții galbeni, cum mai sunt ei denumiți) sunt una dintre cele mai cunoscute specii de bureți comestibili din lume. Datând încă din perioade antice (confrm numelui cu poveniențe latine: cantharus – potir, pocal, cupă și cibarius – cibus – mâncare), gălbiorii au fost menționați și descriși pentru prima oară ca bureți în anul 1753 (Carl von Linne).

Ei sunt atât de cunoscuți, deoarece pot fi găsiți pe suprafața întregului mapamond. În America de Nord s-au sesizat specii precum Cantharellus formosus, californicus, reseocanus și cascadensis. În partea est europeană, în zone precum România, Basarabia, Moldova, Bucovina de Nord ei se găsesc încă din cele mai vechi timpuri, reprezentând o sursă principală de hrană în cadrul populațiilor din vechime.

Gălbiorii pot fi găsiți în zone de pădure, acolo unde soarele ajunge să încălzească solul, la rădăcinile copacilor, pe mușchi sau prin tufișuri de afine, zmeură și mure. Pot fi culeși pe toată perioada caldă a anului, găsindu-se din belșug între lunile mai – noiembrie.

Gălbiorii reprezintă o adevărată sursă de vitamine și potasiu pentru organismul uman. Ei conțin vitamina C și D și pot aduce un aport de potasiu important. De asemenea, poate fi gătită crudă sau uscată. Este una dintre ciupercile cel mai rar infestate de către insecte.